Afişe austriece

Joseph Maria Olbrich, 1891

Afişele de altădată ne pot reaminti intr-o maniera vizuala de viaţa epocilor trecute. Prin menirea lor, de a formula distinct si expresiv enunturi importante in sloganuri si imagini, afişele sunt chiar predestinate a comunica deseori mai multe informaţii despre spiritul unui anumit timp decât alte surse istorice.

încă la trecerea secolului profeţea Julius Klinger, unul dintre cei mai importanţi graficieni austrieci, că o asemenea «artă a reclamelor» nu ar avea o valoare eternă, dar că aceste lucrări «vor deveni probabil abia în 50 sau 100 de ani documente culturale importante, pentru modul în care comerciantul îşi oferea marfa sa la începutul secolului XX».

Afişul propriu-zis ilustrat în culoare, după model francez, apare la Viena abia spre 1890. Aici ia, la trecerea secolului, un mare avânt placarda de afiş, îndeosebi in domeniul comercial, iar graficieni austrieci importanţi se dedică acestei forme de artă aplicată.

În perioada interbelica domină, pe lângă reclame originale de firmă si anunţuri expresive de film, mai ales afişul politic. În reclamele de vot ale anilor douăzeci si treizeci se oglindesc astfel, desele si agresivele altercaţii între partide. Dar duritatea acestor conflicte a fost întrecută cu mult de intensitatea propagandei naţional-socialistă a anilor ce au urmat.

Anul 1945 a adus în final eliberarea de conducerea fascistă, iar imaginea placardelor de reclama s-a schimbat instantaneu. După o perioadă deficitară în hârtie, în care au predominat afişe si anunţuri ale celor patru puteri ocupante aliate, apare, după restabilirea relaţiilor democratice în Austria, reclama partidelor politice. În înflorirea reclamei comerciale se oglindeşte începerea ascensiunii economice, iar afişe de film cum ar fi «Al treilea om» redau într-o lumina caracteristică viaţa de după război din Viena.

Traducerea: Gabriela Nedoma

Beitrag teilen: